În frumoasa lună a îndrăgostiților, februarie, am avut norocul să petrecem o săptămână în Brașov. Pentru că acest oraș magic este apropiat sufletului meu, nu ratez niciodată ocazia să îl vizitez. Aerul istoric, romantic, boem ne încarcă bateriile de fiecare dată.
Am început aventura prin căutarea unui loc de cazare cât mai aproape de centrul orașului, dar și de stația autobuzului care merge spre Poana Brașov, pentru că ne doream ca, odată ajunși la cazare, să abandonăm mașina în parcare și să nu ne mai atingem de ea până la plecare. Nu a fost așa. Parcarea fiind cu plată, ne-a fost mai avantajos să ne ducem la pârtie zilnic cu mașina. Achitam câte 24 de lei pentru 24 de ore și beneficiam atât de parcare în oraș, cât și sus, la pârtie. Așadar, transportul în comun a pierdut rapid cursa.
Cazarea am găsit-o fix peste drum de Piața Sfatului, la aproximativ 500m de stația de autobuz și de parcare. Ne-a încântat poziționarea și ne-au plăcut pozele de pe net, așa că nu am stat pe gânduri când, la achitarea avansului, ni s-a dat un cont bancar al unui domn și nu al unei firme. Eram fericiți că am găsit cazare „în mijlocul târgului”, într-o perioadă atât de aglomerată cum este ziua de 14 Februarie. Pe 11, când am ajuns și am intrat în garsonieră aveam să înțelegem de ce era (probabil) liberă: pentru că nu merita banii. Să vedem: două camere (dormitor și living cu o mini-bucătărie pe care cu greu o putem numi așa - era un dulap cu chiuvetă deasupra și o plită minusculă, iar dedesubt un frigider mic și un coș de gunoi) și o baie cu cabină de duș și mașină de spălat rufe! Mergând dinspre stânga spre dreapta casei, dormitorul avea un pat de două persoane cu o saltea incomodă, niște neoane „ascunse” pline de pânze de păianjeni și praf, două „dulapuri” cu câte două usi, ticsite cu plăpumi și perne care miroseau urât. Nu prea aveai mare spațiu pentru lucrurile tale. Mă rog, trecem mai departe spre living/bucătărie: o canapea ruptă și îmbâcsită, câteva dulapuri suspendate care miroseau a mucegai și a rânced. Baia: wc-ul (cu capacul rupt, bineînțeles) inghesuit după ușă, mașina de spălat rufe nefuncțională, ruginită și lipită cu scoci, mobilierul chiuvetei umflat și scorojit, iar cireașa de pe colivă: cabina de duș. Acest element care la viața lui a fost senzația centrală a acestei zone, lăsat acum în paragină, plin de calcar și rugină și, mai ales, cu cădița „aproape” spartă. De ce spun aproape? Pentru că nu era spartă, dar era crăpată, ceea ce mi-a facilitat niște sesiuni de spălat extraordinar de palpitante. Nu știai niciodată când cedează și te trezești cu cracii în sus. Dar să vă las și câteva poze, ca să nu trebuiască să mă credeți pe cuvânt. Mai adaug doar atât: în cele 7 zile în care acest studio ne-a fost casă, nu ne-a băgat nimeni în seamă; nu a schimbat nimeni prosoape, nu a pus nimeni hârtie sau săpun, nu a dat nimeni cu o mătură sau mop deși afară era zăpadă.
De mâncat, noi avem pe listă obligatoriu fosta Berărie Ciucaș care, după renovare, se numește Poftă sau Foame. Au prețuri foarte bune, iar mâncarea este genial de gustoasă. Alte două localuri pe care le voi recomanda cu drag tuturor sunt Pub-ul Old Jack Buger House și musai cofetăria Saray.
Înafară de ski și snowboard, am găsit timp să mergem să vizităm Cetatea Rupea. Este superbă, iar peisajul văzut de sus îți taie respirația:
