Ce face un om normal într-o dimineață tomnatică de duminică? Ia un rucsac în spate, bocanci în picioare și mânuși în mâini și pornește către "mișcare în aer liber". Din București am plecat relativ târziu, 9:30 să zic. Vremea nu părea promițătoare, însă gândul că dacă plouă oricum mâncăm clătite în Bușteni, la Clătite de Poveste, ne-a dat ghes să pornim la drum. Pe măsură ce ne-am îndepărtat de capitală, vremea frumoasă a început să iși facă apariția.
Urcușul pe drumul proaspăt asfaltat îți desfată ochii cu peisaje frumoase, împădurite la început și de șes alpin mai târziu. Iarba galbenă dă zonei un aspect selenar, desprins parcă dintr-un scenariu de tablou. Superb! Natura nu se zgârcește niciodată la culori (nu le cumpără de la Hornbach probabil 💰), mai ales toamna. 💓
La Babe peisajul este de vis! Am prins și câteva picături de ploaie, nimic de speriat, iar norii au contribuit și ei la frumusețea locului. Vremea a fost un pic rece, mai ales că eram transpirați, iar vântul a bătut un pic pe urcare. În mare parte din drum am avut noroc de soare.
La Sfinx, printre turiștii zăpăciți, și-a facut apariția și o vulpe mică cu o coadă stufoasă și lungă. Fascinați, copiii tropăiau de colo colo pe pietre "mami, mami, uite o vulpe", iar adulții o ademeneau cu bucăți de pâine. Și pentru că nu degeaba i s-a dus faima cumetrei că e șireată, madam vulpea lua bucățile și le îngropa repede în pământ ca să aibă provizii pe mai târziu. Totuși, nu mi s-a părut prea inspirată ideea de a le îngropa în fața atâtor turiști; puteam oricând să i le furăm. Sau poate doar făcea pe șmechera ca să încânte audiența și să primească mai multe bucăți. Hm... șireată, șireată 😵
Am tras câteva poze și am pornit agale înapoi spre mașini. Dacă pe urcare ne-am poticnit de vreo 3 ori, pe coborâre am zburdat ca niște căprițe aiurite și am ajuns imediat în parcare. Mi s-a parut cumva nedrept că la urcare am făcut o ora, iar la coborâre, simțitor mai puțin, poate la jumătate.
- traseul este considerat unul dintre cele mai ușoare, însă este bine să aveți încălțăminte adecvată. Orice este mai bun decat teniși/adidași: ghete de iarnă, bocanci de munte, etc.; pentru că drumul este în mare parte de pământ și are pietre colțoase, încălțămintea cu talpă subțire nu va fi de ajutor;
- distanța totală din Șaua Cocora până sus la Sfinx este de aproximativ 3.8 km (pe sens);
- este indicat să aveți la voi o sticla de apă și ceva de ronțăit (biscuiți, fructe, etc.), însă nu transformați rucsacul în raniță; nu moare nimeni de foame în nici 2h de plimbare; sus, lângă telecabină, este și un restaurant, însă nu am băgat de seamă dacă era deschis și nici nu știu dacă să vi-l recomand sau nu; aș fi tentată să nu pentru că trebuie să mai și coborâți traseul, lucru care mi se pare un pic dificil cu burta plină;
- pentru siguranță, vă recomand să aveți o bluză de schimb în rucsac (în caz că transpirați și este răcoare) și una în mașină (în caz că vă prinde ploaia pe drum); în mașină este utilă și o a doua pereche de încălțări uscate, din același considerent;
- pentru că este toamnă și era de așteptat să fie răcoare, noi am avut bluze cu mâneci lungi, geci de ski, mânuși și căciuli; nu ocoliți căciulile, sunt extrem de bune la a vă proteja împotriva vântului;
- nu vă lăsați gunoaiele în urmă: băgați în rucsac o punguță în care să vă puteți lua înapoi ambalajele, mucurile de țigară, șervețelele, etc.; ne bucurăm de natură în mod responsabil, iar ea ne oferă sănătate înzecită înapoi!
Drumuri bune!
